CATALOGÁ, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog; p. ext. a înșira. ♦ Fig. (Depr.) A socoti, a considera pe cineva drept… – Din fr. cataloguer.
CATALOGÁ vb. I. tr. A înregistra într-un catalog (cărți, tablouri etc.); a întocmi un catalog. ♦ (Fig.; depr.) A considera pe cineva drept… [ fr. cataloguer].
CATALOGÁ vb. tr. 1. a înregistra într-un catalog (cărți, tablouri etc.) 2. (fig.; depr.) a considera (pe cineva) drept…, a eticheta. ( fr. cataloguer)
CATALOGÁ, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog; p. ext. a înșira. ♦ Fig. (Depr.) A socoti, a considera pe cineva drept… – Fr. cataloguer.
catalogá vb., ind. prez. 1 sg. cataloghéz, 3 sg. și pl. catalogheáză
A CATALOGÁ ~ghéz tranz. 1) (cărți, tablouri etc.) A înregistra într-un catalog. 2) fig. (idei, fapte, evenimente) A număra sau a expune pe rând; a enumera; a înșira. 3) (persoane) A aprecia într-o manieră definitivă (incluzând într-o anumită categorie); a categorisi; a clasa. /fr. cataloguer
cataloghéz, a -gá v. tr. (fr. cataloguer). Înscriŭ în ordine numele oamenilor saŭ ale obiectelor: a cataloga niște plante.