BREVETÁT, -Ă, brevetați, -te, adj. (Despre invenții) care a fost recunoscut printr-un brevet; patentat (1). – V. breveta.
BREVETÁT adj. (rar) patentat. (Invenție ~.)
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet; a patenta. – Din fr. breveter.
A BREVETÁ ~éz tranz. (invenții, descoperiri etc.) A recunoaște în mod oficial (prin acordare de brevet); a patenta. /fr. breveter
BREVETÁ vb. I. tr. A acorda un brevet; a patenta. [ fr. breveter].
BREVETÁ vb. tr. a acorda un brevet; a patenta. ( fr. breveter)
BREVETÁ, brevetez, vb. I. Tranz. A recunoaște o invenție printr-un brevet. – Fr. breveter.
BREVETÁ vb. (rar) a patenta. (A ~ o invenție.)
brevetá vb., ind. prez. 1 sg. brevetéz, 3 sg. și pl. breveteáză
brevetéz v. tr. (fr. breveter). Acord un brevet cuĭva (unuĭ inventator). Recunosc printr’un brevet: a breveta o mașină. Fac să mi se recunoască c’am inventat: eŭ: mĭ-am brevetat mașina.