BIPARTÍȚIE, bipartiții, s. f. (Bot.) Diviziune în două părți. Bipartiție a celulelor. – Din fr. bipartition, lat. bipartitio.
BIPARTÍȚIE s.f. Diviziune în două părți a unei celule, a unui nucleu. [Gen. -iei. / cf. fr. bipartition, lat. bipartitio].
BIPARTÍȚIE s. f. diviziune în două părți. ( fr. bipartition)
BIPARTÍȚIE s. f. Diviziune a unei celule în două celule noi. – Fr. bipartition (lat. lit. bipartitio,

-onis).
bipartíție s. f. → partiție