AUTOGRAFIÁ vb. tr. 1. a scrie cu propria mână. 2. a reproduce prin autografie. ( germ. autographieren)
autografiá vb., ind. prez. 1 sg. autografiéz, 3 sg. și pl. autografiáză
AUTOGRAFÍE s. f. Procedeu prin care se reproduce pe piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. (autograf). (Concr.) Text, desen etc. astfel reprodus. [Pr.: a-u-] – Din fr. autographie.
AUTOGRAFÍE s.f. (Poligr.) Procedeu prin care se reproduce pe piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. Produs obținut prin acest procedeu. [Gen. -iei. / fr. autographie].
AUTOGRAFÍE s. f. procedeu prin care se reproduce pe o piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. ◊ produsul obținut. ( fr. autographie)
AUTOGRAFÍE s. f. Procedeu prin care se reproduce pe piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. [Pr.: a-u-] – După fr. autographie ( gr.).
autografíe s. f. (sil. a-u-, -gra-), art. autografía, g.-d. art. autografíei; pl. autografíi
autografíe f. (d. autograf). Reproducerea exactă a uneĭ scrisorĭ orĭ al unuĭ desemn printr´o placă de peatră [!] saŭ o hîrtie preparată.
autografiéz v. tr. (d. autografie). Reproduc pin [!] arta autografiiĭ.