ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri.
ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj. (Adesea substantivat) Oprimat, prigonit, nedreptățit. – V. asupri.
ASUPRÍT adj., s. v. oprimat.
Asuprit ≠ asupritor
asuprít adj. m., s. m. (sil. -prit), pl. asupríți; f. sg. asuprítă, pl. asupríte
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A prigoni, a oprima, a împila; a exploata. (Impr.) A chinui. – Din asupra.
A ASUPRÍ ~ésc tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a împila. [Sil. -su-pri] /Din asupra
ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni. (Impr.) A chinui. – Din asupra.
ASUPRÍ vb. v. oprima.
ASUPRÍ vb. v. constrânge, exagera, face, forța, obliga, sili.
asuprí vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 sg. și pl. asupreáscă
asuprésc v. tr. (d. asupra). Persecut, oprim, apes [!], nedreptățesc, împilez.