ASPIRAȚIÚNE s. f. v. aspirație.
ASPIRAȚIÚNE s.f. v. aspirație.
ASPIRAȚIÚNE s. f. v. aspirație.
aspirațiúne f. (lat. aspirátio, -ónis). Acțiunea de a aspira. Gram. Pronunțare cu H. Fig. Pretențiune, dorință. – Și -áție.