ASEZONÁRE, asezonări, s. f. Faptul de a asezona. – V. asezona.
ASEZONÁRE s.f. Acțiunea de a asezona și rezultatul ei. [ asezona].
asezonáre s. f., g. -d. art. asezonării; pl. asezonări
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. A pune ingrediente într-o mâncare. – Din fr. assaisonner.
A ASEZONÁ ~éz tranz. (mâncăruri, alimente) A trata cu ingrediente. /fr. assai-sonner
ASEZONÁ vb. I. tr. A pune ingrediente într-o mâncare. [P.i. -nez. / fr. assaisonner].
ASEZONÁ vb. tr. a pune ingrediente într-o mâncare. ( fr. assaisonner)
ASEZONÁ, asezonez, vb. I. Tranz. A pune ingrediente într-o mâncare. – Fr. assaisonner.
asezoná vb., ind. prez. 3 sg. asezoneáză