ASCUȚÍME s. f. 1. Faptul de a fi ascuțit. 2. Fig. Agerime (a minții), pătrundere, perspicacitate, acuitate. ◊ Loc. adv. Cu ascuțime = hotărât, ferm. – Ascuți + suf. -ime.
ASCUȚÍME f. fig. Agerime a minții; putere de pătrundere. /a ascuți + suf. ~ime
ASCUȚÍME s. f. 1. Faptul de a fi ascuțit. 2. Fig. Agerime, pătrundere, perspicacitate. ◊ Loc. adv. Cu ascuțime = a) cu hotărâre; b) cu pricepere. – Din ascuți + suf. -ime.
ASCUȚÍME s. v. acuitate, agerime, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, subtilitate.
ascuțíme s. f., g.-d. art. ascuțímii
ascuțíme f. Calitatea de a fi ascuțit. Fig. Agerime, pătrundere, sagacitate.