ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. – Ascunde + suf. -ătoare.
ASCUNZĂTOÁRE, ascunzători, s. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. – Din ascunz (prez. ind. al lui ascunde) + suf. -ătoare.
ASCUNZĂTOÁRE s. ascunziș, cotlon, (rar) ascunzătură, (pop.) tainiță, (Mold.) taină, (înv.) ascuns, ascunsoare. (Și-a găsit cu greu o ~.)
ascunzătoáre s. f., g.-d. art. ascunzătórii; pl. ascunzătóri
ascunzătoare f., pl. orĭ. Loc de ascuns (de stat ascuns): a te răpezi [!] din ascunzătoare. – Vechĭ ascunsoare.
ASCUNZĂTOÁRE ~óri f. Loc în care se ascunde cineva sau ceva. A ieși din ~. /ascunz (a ascunde) + suf. ~ătoare