AROGANȚĂ

AROGANȚĂ

AROGANȚĂ

AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare. – Din fr. arrogance, lat. arrogantia.
AROGÁNȚĂ f. Atitudine de trufie și de dispreț față de cei din jur; purtare sfidătoare, obraznică. [G.-D. aroganței] /fr. arrogance, lat. arrogantia
AROGÁNȚĂ s.f. Atitudine exagerat de mândră și de disprețuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alții, atribuindu-și drepturi care nu i se cuvin ; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia].
AROGÁNȚĂ s. f. atitudine de mândrie disprețuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinență. ( fr. arrogance, lat. arrogantia)
AROGÁNȚĂ s. f. Purtare obraznică și sfidătoare; trufie insultătoare. – Fr. arrogance (lat. lit. arrogantia).
AROGÁNȚĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. îngâmfare.
Aroganță ≠ modestie
arogánță s. f., g.-d. art. arogánței
arogánță f. (lat. arrogantia). Obrăznicie, trufie.