ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Din fr. armement, lat. armamentum.
ARMAMÉNT s.n. 1. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă ale unei unități militare, ale unei țări etc. 2. Echipajul, proviziile și combustibilul necesar pe o navă. [Pl. -te. / fr. armement, cf. lat. armamentum].
ARMAMÉNT s. n. 1. totalitatea mijloacelor tehnice de luptă din dotarea unei unități militare, a unei nave, țări etc. 2. tot ce există la bordul unei nave gata de plecare. ( fr. armement, lat. armamentum)
ARMAMÉNT, armamente, s. n. Totalitatea mijloacelor tehnice de luptă; arme. – Fr. armement (lat. lit. armamentum).
ARMAMÉNT s. (MIL.) (pop.) muniție. (~ de luptă.)
armamént s. n., pl. armaménte
armamént n., pl. e (fr. armement; lat. armamentum, pl. -a). Înarmare, prepare de războĭ. Armele unuĭ soldat orĭ uneĭ armate: armament modern. Echipamentu uneĭ corăbiĭ.
ARMAMÉNT ~e n. Totalitate a mijloacelor de luptă ale unei unități militare, ale unei țări etc.; arme. /fr. armament, lat. armamentum