ARHONDĂREÁSĂ, arhondărese, s. f. Arhondăriță. – Arhondar + suf. -easă.
ARHONDĂREÁSĂ, arhondărese, s. f. (Reg.) Arhondăriță. – Din arhondar + suf. -easă.
ARHONDĂREÁSĂ s. arhondăriță. (~ la o mânăstire.)
arhondăreásă s. f., g.-d. art. arhondărései; pl. arhondărése
arhondár m. (d. arhondaric). Călugăru care-ĭ primește pe oaspețĭ în mînăstire. – Fem. -ăreasă (pl. ese) saŭ -ăriță (pl. e).