ARGINTÍU, -ÍE, argintii, adj. (Adesea fig.) Care are culoare și strălucirea argintului (1); argintos. Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cristalin, limpede. – Argint + suf. -iu.
ARGINTÍU, -ÍE, argintii, adj. (Adesea fig.) De culoarea și strălucirea argintului. Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cristalin, limpede. – Din argint + suf. -iu.
ARGINTÍU adj. (rar) argintos. (Culoare ~.)
argintíu adj. m., f. argintíe; pl. m. și f. argintíi
argintíŭ, -íe adj. (d. argint). De coloarea [!] argintuluĭ.
ARGINTÍU ~íe (~íi) 1) Care este de culoarea argintului. Vulpe argintie. 2) fig. (despre voce, sunete etc.) Care se aude bine; cu o sonoritate deosebită; cristalin; limpede. /argint + suf. ~iu