ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Rar) Arcuit. – Arc + suf. -at (după fr. arqué).
ARCÁT, -Ă adj. Arcuat. [Cf. fr. arqué].
ARCÁT, -Ă adj. arcuat. ( fr. arqué)
ARCÁT, -Ă, arcați, -te, adj. (Poetic) Care are formă de arc; arcuit. Sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie (EMINESCU). – Din arc + suf. -at (după fr. arqué).
ARCÁT adj. v. arcuit, boltit, curb, curbat, încovoiat, îndoit.
arcát adj. m., pl. arcáți; f. sg. arcátă, pl. arcáte
arcát, -ă adj. (lat. arcuatus). În formă de arc, arcuit: ferestre, sprincene arcate. Picioare arcate, strîmbe îndoite afară, cu genunchiĭ depărtațĭ unu de altu. – La Cant. arcos.
arcá vb. tr., refl. A (se) arcui. ( fr. arquer)
arcá vb., ind. prez. 3 sg. archeáză
arcá f. (turc. arka, dos, spate, sprijin, protecțiune, protector). L. V. Protector: dedese [!] știre și la arcalele sale (Cost. I,306).