APROXIMÁȚIE, aproximații, s. f. Evaluare aproximativă a unei mărimi, a unei situații. ◊ Loc. adv. Cu aproximație = aproximativ. – Din fr. approximation, lat. approximatio.
APROXIMÁȚIE s.f. Evaluare aproape exactă; evaluare rapidă, făcută după o socoteală sumară. ◊ Cu aproximație = aproximativ. Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea folosită într-un calcul. [Gen. -iei, var. aproximațiune s.f. / fr. approximation, cf. lat. approximatio].
APROXIMÁȚIE s. f. evaluare aproximativă a unei situații. ◊ diferența dintre valoarea exactă a unei mărimi și o valoare apropiată de aceasta, obținută printr-o operație de aproximare. ( fr. approximation, lat. aproximatio)
APROXIMÁȚIE, aproximații, s. f. Prezentare aproximativă a unei situații. ◊ Loc. adv. Cu aproximație = aproximativ. Diferența dintre valoarea unei mărimi și valoarea folosită într-un calcul. – Fr. approximation (lat. lit. approximatio, -onis).
APROXIMÁȚIE s. 1. (înv.) tahmin. (Cu ~.) 2. v. aproximare.
aproximáție s. f. (sil. -pro-, -ți-e), art. aproximáția (sil. -ți-a), g.-d. art. aproximáției; pl. aproximáții, art. aproximáțiile (sil. -ți-i-)
APROXIMÁȚIE ~i f. Evaluare care este aproape de cea exactă. ◊ Cu ~ aproximativ. [G.-D. aproximației] /fr. approximation, lat. approximatio, ~onis
aproximațiúne f. (lat. approximatio, d. próximus, cel maĭ apropiat). Prețuire (evaluare) apropiată. – Și -áție și -áre.