APROVIZIONÁRE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zi-o-] – V. aproviziona.
APROVIZIONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona; procurare de resurse alimentare, industriale etc. 2. Instituție, serviciu care se ocupă cu aprovizionarea (1). [ aproviziona].
APROVIZIONÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) aproviziona. 2. serviciu într-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu aprovizionarea (1). ( aproviziona)
APROVIZIONÁRE, aprovizionări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aproviziona; procurare de resurse alimentare, industriale etc. 2. Serviciu dintr-o întreprindere care se ocupă cu aprovizionarea (1). [Pr.: -zi-o-]
aprovizionáre s. f. (sil. -pro-, -zi-o-), g.-d. art. aprovizionării; pl. aprovizionări
aprovizionáre f. Acțiunea de a aproviziona.
APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) asigura, a(-și) procura (pentru un timp oarecare) hrană, provizii, materiale etc. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. approvisionner.
A APROVIZIONÁ ~éz tranz. (mașini, instalații, întreprinderi etc. ) A asigura cu proviziile necesare pentru funcționare sau pentru activitate; a alimenta. [Sil. a-pro-vi-zi-o-] /fr. approvisionner
APROVIZIONÁRE ~ări f. 1) v. A APROVIZIONA. 2) Secție, serviciu care se ocupă cu procurarea unor materiale, bunuri de consum etc. /v. a aproviziona
APROVIZIONÁ vb. I. 1. tr. A asigura din timp, a furniza provizii, muniții, mărfuri, materii prime etc. 2. refl. A-și face provizii; a lua provizii. [Pron. -zi-o-. / fr. approvisionner].
APROVIZIONÁ vb. I. tr. a asigura din timp, a furniza provizii, muniții, mărfuri. II. refl. a-și face provizii. ( fr. approvisionner)
APROVIZIONÁ, aprovizionez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) asigura din timp cele necesare satisfacerii nevoilor materiale; a(-și) procura materiale, provizii. [Pr.: -zi-o-] – Fr. approvisionner.
APROVIZIONÁ vb. (pop.) a (se) chivernisi, (înv.) a (se) proviziona. (Se ~ pentru iarnă.)
aprovizioná vb. (sil. -pro-, -zi-o-), ind. prez. 1 sg. aprovizionéz, 3 sg. și pl. aprovizioneáză
aprovizionéz v. tr. (fr. approvisionner). Procur proviziunĭ. V. refl. Îmĭ procur proviziunĭ.