APOLÓG, apologuri, s. n. Scurtă povestire (în versuri sau în proză) care cuprinde o învățătură morală practică, prezentată în formă alegorică. V. fabulă. – Din fr. apologue, lat. apologus.
APOLÓG s.n. (Rar) Povestire, istorioară în proză sau în versuri care cuprinde o învățătură morală, prezentată alegoric. V. fabulă. [Pl. -guri. / fr. apologue, cf. it. apologo, lat. apologus, gr. apologos – povestire].
APOLÓG s. n. scurtă povestire (în proză) cu intenții moralizatoare. ( fr. apologue, lat. apologus, gr. apologos)
APOLÓG, apologuri, s. n. Scurtă povestire (în versuri sau în proză) care cuprinde o învățătură morală practică prezentată în formă alegorică. – Fr. apologue (lat. lit. apologus).
apológ s. n., pl. apológuri
apológ n., pl. oage saŭ urĭ (vgr. apólogos). Fabulă care cuprinde un adevăr moral.
APOLÓG ~uri n. Povestire scurtă care conține o învățătură morală, prezentată în formă alegorică. /fr. apologue, lat. apologus