APODÍCTIC, -Ă, apodictici, -ce, adj. (Despre judecăți, demonstrații etc.) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene; care exclude posibilitatea unei opoziții. – Din fr. apodictique, lat. apodicticus.
APODÍCTIC, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene și însușirile lor; care nu permite posibilitatea unei opoziții; indiscutabil. [ fr. apodictique, lat. apodicticus, gr. apodeiktikos – peremptoriu, convingător].
APODÍCTIC, -Ă adj. (despre judecăți, raționamente) care exprimă raporturi și legături necesare între fenomene. ◊ care nu permite opoziție; indiscutabil. ( fr. apodictique, lat. apodicticus)
APODÍCTIC, -Ă, apodictici, -e, adj. (Despre judecăți, demonstrații etc.) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene și însușirile lor, care exclude posibilitatea unei opoziții; indiscutabil. – Fr. apodictique (lat. lit. apodicticus).
apodíctic adj. m., pl. apodíctici; f. sg. apodíctică, pl. apodíctice
apodíctic, -ă adj. (vgr. apodeiktikós). Rar. Demonstrativ, convingător: adevăr apodictic. Adv. În mod demonstrativ.
APODÍCTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre judecăți, raționamente) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau între fenomene. 2) Care exclude posibilitatea unei opoziții. /lat. apodicticus, gr. apodeiktikos