APELAȚIÚNE s.f. (rar) 1. (Franțuzism) Denumire, calificare, nume. 2. (Jur.) Apel. Adresare (însoțită de o cerere, de o rugăminte). [Var. apelație s.f. / cf. fr. appellation, lat. appellatio].APELAȚIÚNE s. f. 1. denumire, calificare, nume. 2. (jur.) apel. ◊ adresare (însoțită de o cerere, de o rugăminte). ( fr. appellation, lat. appellatio)apelațiúne f. (lat. appellátio, -ónis). Rar. Acțiunea de a apela. – Și -áție și -áre, dar ob. apel.