APÁRTE adv. În mod separat, deosebit (de…). (În teatru, ca indicație pentru actori). Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. (Adjectival) Deosebit, special, anumit. Trăsătură aparte. – A³ + parte (după fr. à part).
APÁRTE adv. Separat. (Teatru) Spus sie însuși, vorbind cu sine, dar tare (ca să audă publicul). // adj.invar. Deosebit, special. [Cf. fr. à part].
APÁRTE I. adv. separat. II. adj. inv. deosebit, special. (după fr. à part)
APÁRTE adv. Separat. (În teatru, ca indicație pentru actori). Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. (Adjectival) Deosebit, special. Avea un fel aparte de a vorbi. – Din parte (după fr. à part).
APÁRTE adv., adj. 1. adv. v. separat. 2. adj. v. anumit. 3. adj. deosebit, distinct, separat, special. (Un capitol ~ din lege.) 4. adj. deosebit, particular, special, specific, sui generis. (Are un gust ~.) 5. adj. deosebit, individual, neobișnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 6. adj. v. ales.
Aparte ≠ împreună, laolată
apárte adv. – 1. În mod separat. – 2. Deosebit, special. – 3. (S. m.) Dialog fără martori, discuție cu sine. It. aparte, cf. fr. aparté.
apárte adv.
apárte adv. (după it. a parte și fr. à part). În parte: voĭ privi fie-care lucru aparte. S. n. fără pl. Ceĭa ce actoru spune aparte pe scena [!], presupunînd că nu-l aude de cît publicu.
APÁRTE¹ adv. 1) În mod separat. A locui ~. 2) teatru Spus ca pentru sine, dar să fie auzit de public. /Din parte
APÁRTE² adj. invar. Care are caracter izolat; individual; particular. /Din parte