AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului la vertebrate, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aortă. – Din fr. aorte.
AÓRTĂ s.f. 1. Arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii. 2. Vas pulsator cu funcție de inimă, existent la unele animale nevertebrate. [Pron. a-or-. / fr. aorte, cf. gr. aorte – vână].
AÓRTĂ s. f. 1. arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii. 2. vas pulsator cu funcție de inimă, la unele nevertebrate. ( fr., gr. aorte)
AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aortă. – Fr. aorte ( gr.).
aórtă s. f., g.-d. art. aórtei; pl. aórte
aórtă f., pl. e (vgr. aorté). Anat. Artera care ĭese din ventriculu stîng al inimiĭ și care e trunchiu comun al tuturor arterelor.
AÓRTĂ ~e f. Artera principală care duce sângele oxigenat de la inimă la tot corpul. [G.-D. aortei; Sil. a-or-] /fr. aorte
CROSA AÓRTEI s. (ANAT.) cârja aortei.