ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei care se ocupă de studiul populației și al așezărilor omenești; geografie umană, geografia populației. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. anthropogéographie.
ANTROPOGEOGRAFÍE f. Ramură a geografiei care se ocupă cu studiul populației și al așezărilor omenești. [G.-D. antropogeografiei; Sil. -ge-o-gra-] /fr. anthropogéographie
ANTROPOGEOGRAFÍE s.f. 1. Ramură a geografiei care consideră, în mod greșit, condițiile mediului natural ca factor primordial al dezvoltării societății. 2. Curent care are în vedere raporturile dintre om și natură și repartiția populației pe glob. [Gen. -iei. / fr. anthropogéographie, cf. gr. anthropos – om, geographia – geografie].
ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. ramură a geografiei care studiază aspectele geografice ale așezărilor umane, ale politicii, culturii, civilizației etc.; geografie umană. ( fr. anthropogéographie)
ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei generale care studiind raportul dintre om și mediul geografic cât și răspândirea și repartiția omului pe suprafața pământului, consideră, în mod greșit, ca factor primordial al dezvoltării societății condițiile mediului natural; a stat la baza geopoliticii și a teoriilor rasiste și șovine. – Fr. anthropogéographie.
ANTROPOGEOGRAFÍE s. geografia populației, geografie antropologică, geografie umană.
antropogeografíe s. f. (sil. -ge-o-gra-), art. antropogeografía, g.-d. antropogeografíi, art. antropogeografíei