ANTONÍMIC, -Ă, antonimici, -ce, adj. care se află în raport de antonimie, referitor la antonimie. – Din fr. antonymique.
ANTONÍMIC, -Ă adj. Referitor la antonime. [Cf. germ. antonymisch].
ANTONÍMIC, -Ă adj. referitor la antonime; în raport de antonimie. ( fr. antonymique)
antonímic adj. m., pl. antonímici; f. sg. antonímică, pl. antonímice
ANTONÍMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de antonime; propriu antonimelor. /germ. antonymisch