ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonțe, s. f. (Fiz.) Stare de v******e opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.
ANTIREZONÁNȚĂ s.f. Fenomen de radiere minimă a curentului într-un circuit, tensiunea de intrare menținându-se constantă. [ fr. antirésonance].
ANTIREZONÁNȚĂ s. f. stare de v******e opusă rezonanței. ( fr. antirésonance, engl. antiresonance)
antirezonánță s. f. → rezonanță