ANTIFÓN1, antifoane, s. n. Versete sau parafrazări din psalmi care sunt repetate de două coruri sau de două voci, ca și cum și-ar răspunde reciproc; cântare repetată de două coruri, la slujba bisericească. – Din sl. antifonŭ.
ANTIFÓN2, antifoane, s. n. Mic corp plastic care se introduce în urechi pentru a le apăra de zgomote intense. – Din fr. antiphone.
ANTIFÓN s.n. Corp plastic, de dimensiuni reduse, care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. [ fr. antiphone, cf. lat. anti – contra, gr. phone – sunet].
ANTIFÓN s. n. mic corp plastic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote intense. ( fr. antiphone)
ANTIFÓN2, antifoane, s. n. Mic corp plastic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote intense. – Fr. antiphone.
ANTIFÓN1, antifoane, s. n. Versete sau idei din psalmi care se repetă de două coruri sau de două voci, ca și cum și-ar răspunde reciproc; cântare repetată de două coruri, la slujba bisericească. – Slav (v. sl. antifonŭ gr.).
antifón (antifoáne), s. n. – Cîntare repetată pe două coruri, la slujba bisericească. Ngr. ἀντίφωνον, în parte prin sl. antifonŭ (Murnu 5). Sec. XVII. – Der. antifonar, s. n. (carte care cuprinde antifoane).
antifón (cântare religioasă, instrument care apără urechea de zgomote) s. n., pl. antifoáne
antifón n., pl. oane (mgr. și ngr. antifonon, d. anti, contra, și foni, voce; vsl. rus. antifónŭ. V. tele-fon). Cîntec de psalmĭ alternativ între strane în ainte [!] de citirea evangheliiĭ.
ANTIFÓN ~oáne n. Obiect plastic mic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. /fr. antiphone