ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. Acțiunea de a anticipa; anticipație. (Fon.) Pronunțare anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare. – V. anticipa.
ANTICIPÁRE s.f. Faptul de a anticipa. Pronunțare anticipată a unui sunet care se găsește într-o silabă următoare; anticipație. [ anticipa].
ANTICIPÁRE s. f. faptul de a anticipa; anticipație. ◊ (lingv.) pronunțare anticipată a unui sunet din silaba următoare. ( anticipa)
ANTICIPÁRE, anticipări, s. f. Acțiunea de a anticipa. (Fon.) Pronunțarea anticipată a unui sunet dintr-o silabă următoare.
ANTICIPÁRE s. v. anticipație.
anticipáre s. f., g.-d. art. anticipării; pl. anticipări
ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului cuvenit. – Din fr. anticiper, lat. anticipare.
A ANTICIPÁ antícip 1. tranz. A realiza înainte de termenul prevăzut; a devansa. 2. intranz. A efectua sau a spune un lucru înainte de timp. [Și anticipez] /fr. anticiper, lat. anticipare
ANTICIPÁ vb. I. intr., tr. A face ceva dinainte; a o lua înainte, a depăși. [ fr. anticiper, cf. lat. anticipare].
ANTICIPÁ vb. intr., tr. a ghici dinainte, a prevedea; a devansa. ( fr. anticiper, lat. anticipare)
ANTICIPÁ, anticipez, vb. I. Intranz. și tranz. A o lua înainte, a săvârși o acțiune înaintea alteia sau înaintea timpului cuvenit. – Fr. anticiper (lat. lit. anticipare).
ANTICIPÁ vb. 1. v. prevesti. 2. v. presimți.
anticipá vb., ind. prez. 1 sg. anticipéz / antícip, 3 sg. și pl. anticipeáză / antícipă
antícip și -éz, a -á v. tr. (lat. anticipa, -cipáre, d. ante, înainte, și capere, a lua). Apuc în ainte [!], preîntîmpin: a anticipa plata (a plăti din ainte [!]). Uzurp: a anticipa veniturile cuĭva.
anticipațiúne f. (lat. anticipátio, -ónis). Acțiunea de a anticipa. Muz. Producerea prematură a unuĭ sunet care ține de acordu următor. Ret. Figura pin [!] care apucĭ în ainte [!] o obĭecțiune a adversaruluĭ ca s’ o distrugĭ îndată (se numește și anteocupațiune și prolepsă). Pin anticipațiune, anticipînd. – Și -áție și -áre.