ANTAGONÍSM, antagonisme, s. n. Formă a contradicției dintre grupuri și clase cu interese fundamentale opuse; p. gener. contradicție de neîmpăcat. – Din fr. antagonisme, rus. antagonizm.
ANTAGONÍSM s.n. 1. Contradicție antagonistă. 2. (Fiziol.) Acțiune a organelor cu funcție opusă. Antagonism microbian = tip de relații între microorganisme prin care una dintre specii împiedică dezvoltarea celeilalte. [Pl. -me. / cf. rus. antagonizm gr. antagonisma].
ANTAGONÍSM s. n. 1. contradicție antagonistă; rivalitate. 2. (fiziol.) opoziție funcțională între două sisteme, organe sau substanțe. 3. simbioză avantajoasă numai unuia dintre simbionți. ( fr. antagonisme)
ANTAGONÍSM, antagonisme, s. n. Contradicție de neîmpăcat între părți, elemente, clase sociale sau forțe opuse care se află în luptă. – Fr. antagonisme ( gr.).
antagonísm s. n., pl. antagonísme
ANTAGONÍSM ~e n. 1) Opoziție, rivalitate, luptă între două forțe contrare; opoziție de idei sau de atitudini. 2) fiziol. Activitate a organelor care au funcții opuse. /fr. antagonisme, lat. antagonismus
ANTAGONISM MICROBIÁN s. v. antibioză.
antagonízm n., pl. e. (fr. antagonisme, d. vgr. antagónisma și -ismós). Rivalitate, luptă.