ANOREXÍE s. f. Lipsă a poftei de mâncare, întâlnită în multe boli febrile, digestive, cronice etc.; inapetență. Anorexie mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. – Din fr. anorexie.
ANOREXÍE f. med. Lipsă a poftei de mâncare. [G.-D. anorexiei] /fr. anorexie
ANOREXÍE s.f. (Med.) Lipsă de poftă de mâncare. V. inapetență. ◊ Anorexie mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. [Gen. -iei. / fr. anorexie, cf. gr. an – fără, orexis – poftă de mâncare].
ANOREXÍE s. f. pierdere a poftei de mâncare; inapetență. ~ mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. ( fr. anorexie, gr. anorexia)
ANOREXÍE s. (MED.) inapetență.
anorexíe s. f. (sil. mf. an-), art. anorexía, g.-d. anorexíi, art. anorexíei