ANIZOTROPÍE s. f. Însușire a unui corp de a fi anizotrop. – Din fr. anisotropie.
ANIZOTROPÍE s.f. (Fiz.) Proprietate a unei substanțe de a prezenta caracteristici fizice variate în funcție de direcția de măsurare și de observare. [Gen. -iei. / fr. anisotropie, cf. gr. anisos – inegal, tropein – a întoarce].
ANIZOTROPÍE s. f. 1. proprietate a unui corp de a prezenta caracteristici mecanice, optice, electrice, magnetice etc. variate; eolotropie. 2. (biol.) însușire a unui organ de a reacționa diferit la e*******i externe. ( fr. anisotropie)
ANIZOTROPÍE s. (FIZ.) eolotropie. (~ unui corp.)
anizotropíe s. f. (sil. mf. an-) → izotropie