ANIMÁȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire. – Din fr. animation, lat. animatio, -onis.
ANIMÁȚIE s.f. Activitate, mișcare vie; vioiciune. Filmare a unor obiective produse de mâna omului; desene, siluete articulate, sculpturi animate etc. [Gen. -iei, var. animațiune s.f. / cf. fr. animation, engl. animated (cartoon) lat. animatio].
ANIMÁȚIE s. f. mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, de vehicule); însuflețire, agitație. film de ~ = film constând dintr-o suită de desene animate. ( fr. animation, lat. animatio)
ANIMÁȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire, vioiciune. – Fr. animation (lat. lit. animatio, -onis).
ANIMÁȚIE s. 1. antren, însuflețire, vioiciune, (rar) vivacitate, (fig.) viață. (O petrecere plină de ~.) 2. v. forfotă.
animáție s. f. (sil. -ți-e), art. animáția (sil. -ți-a), g.-d. art. animáției; pl. animáții
ANIMÁȚIE ~i f. Mișcare vie și gălăgioasă într-un loc public; însuflețire; vioiciune. [G.-D. animației; Sil. -ți-e] /fr. animation, lat. animatio, ~onis
animațiúne f. (lat. animátio, -ónis). Însuflețire. Vioicĭune. – Și -áție.