ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. (Livr.) Unghiular. – Din fr. angulaire, lat. angularis.
ANGULÁR, -Ă adj. (Rar) În formă de unghi; unghiular; colțuros; angulos. [Cf. fr. angulaire, lat. angularius].
ANGULÁR, -Ă adj. unghiular. ( fr. angulare, lat. angularis)
ANGULÁR, -Ă, angulari, -e, adj. În formă de unghi. – Fr. angulaire (lat. lit. angularis).
ANGULÁR adj. v. unghiular.
angulár adj. m., pl. angulári; f. sg. anguláră, pl. anguláre
angulár, -ă adj. (lat. angularis, d. ángulus, unghĭ). Care are unu saŭ maĭ multe unghĭurĭ). Peatră angulară, peatră fundamentală care face unghĭu unuĭ edificiŭ. Fig. Bază, fundament.