ANEXÁRE, anexari, s. f. Acțiunea de a anexa; anexiune. – V. anexa.
ANEXÁRE s.f. Acțiunea de a anexa; anexiune. [ anexa].
ANEXÁRE, anexări, s. f. Acțiunea de a anexa; alipire, alăturare; anexiune.
ANEXÁRE s. alipire, anexiune, încorporare. (~ unui teritoriu străin.)
anexáre s. f., g.-d. art. anexării; pl. anexări
anexáre f., pl. ărĭ. Anexiune.
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.
A ANEXÁ ~éz tranz. 1) A alătura în calitate de anexă. 2) fig. (teritorii străine, țări) A alipi cu forța. /fr. annexer
ANEXÁ vb. I. tr. A alătura, a alipi, a adăuga (la ceva). A încorpora unui stat (prin mijloace violente) o țară, un teritoriu străin etc. [ fr. annexer].
ANEXÁ vb. tr. 1. a alătura, a alipi, a adăuga. 2. a încorpora unui stat, prin mijloace violente un teritoriu străin. ( fr. annexer)
ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura la ceva. A încorpora un teritoriu prin violență. – Fr. annexer.
ANEXÁ vb. 1. a (se) alătura, a (se) atașa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. a alipi, a atașa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.)
anexá vb., ind. prez. 1 sg. anexéz, 3 sg. și pl. anexeáză
anexéz v. tr. (fr. annexer, d. annexe, anexă. V. conexez). Alătur, alipesc, fac să depindă de: a anexa o hîrtie la o scrisoare (uneĭ scrisorĭ), o provincie la o țară (uneĭ țărĭ).