ANEMOMETRÍE s. f. Știință a măsurării vitezei gazelor la conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémométrie.
ANEMOMETRÍE f. Știință care se ocupă cu studiul măsurării vitezei curenților de aer. /fr. anémométrie
ANEMOMETRÍE s.f. Disciplină care studiază măsurarea vitezei curenților de aer. [Gen. -iei. / fr. anémométrie, cf. gr. anemos – vânt, metron – măsură].
ANEMOMETRÍE s. f. ansamblu de tehnici pentru măsurarea vitezei vântului, a fluidelor gazoase în conducte etc. ( fr. anémométrie)
ANEMOMETRÍE s. f. Știința măsurării vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în raport cu aerul. – Fr. anémométrie.
anemometríe s. f. (sil. -tri-), art. anemometría, g.-d. anemometríi, art. anemometríei
anemometríe f. (vgr. ánemos, vînt, și -metrie din geo-metrie). Știința măsurăriĭ ĭuțeliĭ vîntuluĭ.