ANCOLÁRE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. – V. ancola.
ANCOLÁRE s.f. (franțuzism) Acțiunea de a ancola și rezultatul ei; încleiere; ancolaj. [ ancola].
ANCOLÁRE s. v. încleiere.
ancoláre s. f., g.-d. art. ancolării; pl. ancolări
ANCOLÁ, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia. – Din fr. encoller.
ANCOLÁ vb. I tr. (franțuzism) A încleia, a impregna cu clei, cu lac. [ fr. encoller].
ANCOLÁ vb. tr. a încleia. ( fr. encoller)
ANCOLÁ vb. v. încleia.
ancolá vb., ind. prez. 3 ancoleáză