ANASTOMOZÁT, -Ă, anastomozați, -te, adj. (Bot.; despre nervuri) Ramificat și iarăși unit. Care a fost unit prin anastomoză. – V. anastomoză.
anastomozát adj. m., pl. anastomozáți; f. sg. anastomozátă, pl. anastomozáte
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser.
ANASTOMOZÁ vb. I. tr. (Biol.) A stabili o legătură prin anastomoză. [ fr. anastomoser].
ANASTOMOZÁ vb. I. tr. a practica o anastomoză. II. refl. a se îmbina prin anastomoză. ( fr. anastomoser)
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomozá vb. (sil. mf. -sto-), ind. prez. 3 sg. anastomozeáză
anastomozéz v. tr. (d. anastomoză). Unesc pin [!] anastomoză, îmbuc: doŭă vine care s’ aŭ anastomozat.