ANÁPODA adv. Pe dos, de-a-ndoaselea; altfel, în altă direcție decât trebuie. [Var.: (reg.) anápăda adv.] – Din ngr. anápoda.
ANÁPODA adv. Pe dos, de-a-ndoaselea; în altă direcție decât trebuie. Îi merg treburile anapoda (ISPIRESCU). Zăpăcit, dezorientat. Coboram anapoda treptele tocite (CAMIL PETRESCU). [Var.: (reg.) anápăda adv.] – Ngr. anapoda.
ANÁPODA adv. 1. aiurea, prost, rău, (fam.) brambura. (Treburile mergeau ~.) 2. aiurea, alandala, (fam.) brambura. (Lucrurile erau puse ~.)
Anapoda ≠ cumsecade
anápoda adv. – Invers, pe dos. – Mr. anapod, anapudz. Ngr. ἀνάποδα (Roesler 564; Gáldi 146).
anápoda adv.
anápoda adv. (ngr. anápoda, d. aná, contra, înapoĭ, și póda, picior. V. a- și cala-pod). Pe dos, invers: toate mĭ-aŭ ĭeșit anapoda! Adj. fix. Sucit: ce om anapoda!.
ANÁPODA¹ adv. 1) De-a-ndoaselea; altfel decât trebuie; pe dos. Treburile merg ~. 2) La întâmplare; orbește. /ngr. anápoda
ANÁPODA² adj. invar. Care șochează prin felul său de a fi; ciudat; bizar; neobișnuit; straniu. Om ~. /ngr. anápoda