ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulantă asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique.
ANALÉPTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) întăritor, fortifiant, tonic. [ fr. analeptique].
ANALÉPTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) întăritor, fortificant, tonic. ( fr. analeptique, gr. analeptikos)
analéptic adj. m., pl. analéptici; f. sg. analéptică, pl. analéptice
analéptic s. n., pl. analéptice
ANALÉPTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival livr. (despre medicamente) Care întărește organismul; cu proprietăți de a întări organismul; reconfortant; tonifiant; fortifiant; întăritor; tonic. /fr. analeptique