ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a unei fraze pentru a obține un alt cuvânt sau o altă frază. Cuvânt obținut prin această schimbare. Joc distractiv care folosește acest procedeu. – Din fr. anagramme.
ANAGRÁMĂ s.f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt (mai ales ale unui nume propriu sau unei fraze) pentru a se obține un alt cuvânt sau o altă frază; cuvânt obținut prin anagramare. Enigmă în versuri formată din două părți, prima dedicată cuvântului de bază, iar a doua definind cuvântul obținut prin anagramare. [ fr. anagramme, cf. gr. ana – în altă ordine, gramma – literă].
ANAGRÁMĂ s. f. 1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obține un alt cuvânt sau o altă frază. ◊ cuvântul obținut. 2. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obțin cuvinte, propoziții, fraze cu alt înțeles. ( fr. anagramme)
ANAGRÁMĂ, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt, pentru a obține alt cuvânt; cuvânt obținut prin această schimbare. – Fr. anagramme ( gr.).
ANAGRÁMĂ s. (rar) antimetabolă. (~ numelui cuiva.)
anagrámă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. anagrámei; pl. anagráme
anagrámă f., pl. e (vgr. aná-gramma, d. aná, în apoĭ, și grámma, literă). Schimbarea literelor unuĭ cuvînt ca să ĭasă alt cuvînt: Roma, amor; urs, Rus.
ANAGRAMÁ, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. – Din anagramă.
ANAGRÁMĂ ~e f. 1) Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a cuvintelor în frază cu scopul de a obține alt cuvânt sau altă frază. 2) Cuvânt sau frază astfel obținută. [G.-D. anagramei; Sil. -na-gra-] /fr. anagramme
ANAGRAMÁ vb. I. tr. A schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; a transcrie sub formă de anagramă; a anagramatiza. / după fr. anagrammatiser].
ANAGRAMÁ vb. tr. a (tran)scrie sub formă de anagramă. ( fr. anagrammer)
anagramá vb. (sil. -gra-), ind, prez. 1 sg. anagraméz, 3 sg. și pl. anagrameáză