ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique.
ANACRÓNIC, -Ă adj. Nepotrivit în raport cu o anumită perioadă de timp, cu ideile, cu obiceiurile actuale; care conține un anacronism. [ fr. anachronique].
ANACRONIC, -Ă adj. care conține un anacronism. ( fr. anachronique)
ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -e, adj. Care conține un anacronism. – Fr. anachronique ( gr.).
ANACRÓNIC adj. (rar) anacronistic. (O situație ~.)
anacrónic adj. (sil. -cro-) → cronic
anacrónic, -ă adj. (d. anacronizm. V. sin-cronic). Contrar cronologiiĭ, fals în privința timpuluĭ. Contrar uzurilor și ideilor actuale: ideĭ anacronice. Adv. A vorbi anacronic. – Fals anacronistic.
ANACRÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care conține un anacronism; propriu anacronismului. /fr. anachronique