AMPRÉNTĂ, amprente, s. f. Imagine a unui obiect întipărită prin presare pe o suprafață (plastică). ◊ Amprente digitale = urme lăsate de degete pe o suprafață și care servesc la identificarea autorului unei infracțiuni. Amprentă vocală = ansamblu al particularităților vocale specifice unui individ. Fig. Urmă lasată de o idee, de o stare psihică etc. – Din fr. empreinte.
AMPRÉNTĂ s.f. Urmă lăsată de un obiect (prin apăsare pe o suprafață plastică). ◊ (La pl.) Amprente digitale = semne care reproduc neregularitățile pielii de pe buricele degetelor mâinii. (Fig.) Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică, de o boală etc. [ fr. empreinte].
AMPRÉNTĂ s. f. 1. urmă lăsată de un obiect prin apăsare. (pl.) ĕ digitale = urmele lăsate de vârfurile degetelor pe ceva. 2. mulaj al maxilarului sau al unei părți din acesta servind pentru lucrarea protezelor dentare. 3. (fig.) urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc. ( fr. empreinte)
AMPRÉNTĂ, amprente, s. f. Imagine, urmă întipărită prin presare pe o suprafață (plastică). Fig. Urmă lasată de o idee, de o stare psihică etc. – Fr. empreinte.
AMPRÉNTĂ s. v. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, tipar, trăsătură, urmă.
ampréntă s. f., g.-d. art. ampréntei; pl. amprénte
AMPRÉNTĂ ~e f. 1) Urmă lăsată de un obiect pe o suprafață plastică. ◊ ~e digitale urme lăsate de neregularitățile pielii de pe buricele degetelor. 2) fig. Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică, de o boală. ~a timpului. [G.-D. amprentei; Sil. am-pren-] /fr. empreinte
AMPRENTÁ vb. I tr. A lua amprentele cuiva. intr. A lăsa o marcă; a marca profund. [ fr. empreindre, după amprentă].
AMPRENTÁ vb. I. tr. 1. a lua amprentele cuiva. 2. a imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecționării unei proteze dentare. II. intr. a marca profund. (după fr. empreindre)
amprentá vb., ind. prez. 1 sg. amprentéz, 3 sg. și pl. amprenteáză