AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. – Din fr. emplacement.
AMPLASAMÉNT s.n. Loc unde este așezată o instalație, o construcție, un dispozitiv etc. [ fr. emplacement].
AMPLASAMÉNT s. n. 1. loc pe care se așază o construcție, o instalație, un dispozitiv etc. 2. lucrare genistică în care se instalează pentru tragere o piesă de artilerie. ( fr. emplacement)
AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. – După fr. emplacement.
AMPLASAMÉNT s. așezare, loc, poziție, (rar) situare, situație, (înv.) așezământ, pusăciune, pusătură, pusoare, stat. (Un ~ potrivit pentru acea clădire.)
amplasamént s. n., pl. amplasaménte
AMPLASAMÉNT ~e n. Loc pe care este așezată o construcție, o instalație a unui dispozitiv. /fr. emplacement