AMÍNO s. n. (Chim.) Grupare funcțională monovalentă rezultată prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula amoniacului. – Din fr. amino.
AMÍNO s. n. radical monovalent rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula amoniacului. ( fr. amino)
amíno s. n.
AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Din fr. amine.
AMÍNĂ ~e f. 1) Substanță cu proprietăți de amoniac (care este folosită în industria coloranților, a maselor plastice etc.). 2) Combustibil folosit la avioanele cu reacție. /fr. amine
AMÍNĂ s.f. 1. Substanță cu proprietățile amoniacului, care face parte dintr-un grup de baze azotate. 2. Combustibil folosit la avioanele reactoare. [ fr. amine].
AMÍNĂ s. f. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici. ( fr. amine)
AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Fr. amine.
amínă s. f., g.-d. art. amínei; pl. amíne
amínă f., pl. e. Chim. Corp care rezultă din înlocuirea unuĭa saŭ tuturor atomilor de idrogen din amoniac saŭ idrat de amoniŭ pin [!] radicaliĭ mono- saŭ polivalențĭ aĭ idrocarburilor. Aminele-s lichide la temperatura ordinară și foarte volatile.