AMICÍȚIE, amiciții, s. f. Prietenie. – Din lat. amicitia, it. amicizia.
AMICÍȚIE s.f. Prietenie. [Gen. -iei. / cf. it. amicizia, lat. amicitia].
AMICÍȚIE s. f. prietenie. ( lat. amicitia, it. amicizia)
AMICÍȚIE, amiciții, s. f. Prietenie. – It. amicizia (lat. lit. amicitia).
AMICÍȚIE s. v. prietenie.
Amiciție ≠ vrăjmășie
amicíție s. f. (sil. -ți-e), art. amicíția (sil. -ți-a), g.-d. art. amicíției; pl. amicíții, art. amicíțiile (sil. -ți-i-)
amicíție f. (lat. amicitia). Prietenie. – Și amicie (Rar, Sec. 19).
AMICIȚÍE ~e f. Sentiment, de obicei durabil, propriu relațiilor dintre amici; prietenie. [G.-D. amiciției] /lat. amicitia, it. amicizia