AMENITÁTE s. f. (Franțuzism) Atitudine binevoitoare, amabilitate, politețe. – După fr. aménité, lat. amoenitas, -atis.
AMENITÁTE s.f. (Rar) Atitudine binevoitoare; amabilitate, politețe. [Cf. fr. aménité, lat. amoenitas – blândețe].
AMENITÁTE s. f. atitudine binevoitoare; amabilitate, politețe. ( fr. aménité, lat. amoenitas)
AMENITÁTE s. f. (Franțuzism) Atitudine binevoitoare; politețe. – După fr. aménité (lat. lit. amoenitas, -atis).
amenitáte s. f., g.-d. art. amenității
amenitáte f. (lat. amóenitas, -átis). Frumuseța [!] unuĭ loc (unuĭ peizaj). Fig. Blîndeță [!], afabilitate.