AMBULÁNT, -Ă, ambulanți, -te, adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul, care nu are un loc fix. – Din fr. ambulant, lat. ambulans, -ntis.
AMBULÁNT, -Ă adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul. [ fr. ambulant, cf. lat. ambulans ambulare – a merge].
AMBULÁNT, -Ă adj. care se deplasează dintr-un loc în altul. ( fr. ambulant, lat. ambulans)
AMBULÁNT, -Ă, ambulanți, -te, adj. Care-și exercită activitatea sau profesiunea trecând dintr-un loc în altul. – Fr. ambulant (lat. lit. ambulans, -ntis).
ambulánt adj. m., pl. ambulánți; f. sg. ambulántă, pl. ambulánte
ambulánt, -ă adj. (lat. ámbulans, -ántis, d. ambulare, a umbla). Care umblă din loc în loc: negustor ambulant. Facut de ceĭ ce umblă din loc în loc: negoț ambulant.
AMBULÁNT ~tă (~ți, ~te) Care se deplasează din loc în loc. Negustor ~. /fr. ambulant, lat. ambulans, ~ntis