AMBULÁCRU, ambulacre, s. n. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. – Din fr. ambulacre.
AMBULÁCRU s.n. Mic tub terminat cu o ventuză, servind ca organ de locomoție la echinoderme. [ fr. ambulacre].
AMBULÁCRU s. n. tub mic terminat cu o ventuză, organ de locomoție la echinoderme. ( fr. ambulacre)
ambulácru s. n. (sil. -cru), art. ambulácrul; pl. ambulácre