ÁMBRĂ, ambre, s. f. Substanță ceroasă, brună-cenușie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot și care se întrebuințează în parfumerie; chihlimbar cenușiu. ◊ Ambră galbenă = chihlimbar. – Din fr. ambre.
ÁMBRĂ s.f. 1. Substanță cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot. 2. Chihlimbar. [ fr. ambre, cf. ar. anbar].
ÁMBRĂ s. f. 1. substanță cu miros de mosc, în intestinul unei specii de cașalot; s********i. 2. chihlimbar. ( fr. ambre)
ÁMBRĂ, ambre, s. f. 1. Chihlimbar. 2. Substanță ceroasă, brună-cenușie, cu miros de mosc, formată în intestinul unei specii de cașalot și care se întrebuințează în parfumerie. – Fr. ambre.
ámbră s. f., g.-d. art. ámbrei
ÁMBRĂ s. 1. chihlimbar cenușiu. (~ se formează în intestinul cașalotului.) 2. ambră galbenă v. chihlimbar.
ámbră s. f., g.-d. art. ámbrei; pl. ámbre
ámbră f., pl. e (fr. ambre, it. ambra, d. ar. ánber, chihlimbar cenușiŭ. V. abriboĭ). Chihlimbar.
ÁMBRĂ ~e f. 1) Substanță ceroasă, cu miros de mosc, care se formează în intestinul cașalotului, folosită în parfumerie. 2): ~ galbenă chihlimbar. /fr. ambre
AMBRÁ vb. I tr. A parfuma cu ambră; a da un miros de ambră. [ fr. ambrer].
AMBRÁ vb. tr. 1. a parfuma cu ambră. 2. a da culoarea ambrei. ( fr. ambrei)
ambrá vb., ind. prez. 1 sg. ambréz, 3 sg. și pl. ambreáză