AMBIÉNT, ambiente, s. n. (Franțuzism) Ambianță. [Pr.: -bi-ent] – Din fr. ambient.
AMBIÉNT s.n. Mediu înconjurător; ambianță. [Cf. fr. ambient, lat. ambiens].
AMBIÉNT s. n. mediu înconjurător. ( engl., fr. ambient, it. ambiente)
ambiént (-bi-ent) s. n., pl. ambiénturi
ambiént s. n, pl. ambiénte
ambient, -ă adj. (lat. ámbiens, -éntis; fr. ambiant). Înconjurător: mediu, aeru ambient. Lumea ambientă. S. n., pl. e. Mediu înconjurător.
AMBIÉNT ~e n. Mediu înconjurător; ambianță. /fr. ambient