AMĂREÁLĂ, amăreli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea un) gust amar; amărăciune. ◊ Amăreala merelor și perelor = boală a fructelor de măr și păr, manifestată prin apariția pe aceasta a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, dispuse în raceme, cu fructe capsule, întrebuințată, pentru proprietățile sale expectorante, contra afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopârliță. – Amârî + suf. -eală.
AMĂREÁLĂ, amăreli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea) gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, întrebuințată contra afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopârliță. – Din amărî + suf. -eală.
AMĂREÁLĂ s. 1. amărăciune. (~ pelinului.) 2. (BOT.; Polygala) (livr.) poligală. 3. (BOT.; Polygala comosa) (reg.) șopârliță. 4. (BOT.; Polygala vulgaris) (reg.) șerpăriță, șerpânță, șopârliță.
amăreálă s. f., g.-d. art. amărélii; pl. amăréli
amăreálă f., pl. elĭ (d. amar, amărăsc. Gust amar. – Și -rală, pl. relĭ și rălĭ.
AMĂREÁLĂ ~éli f. Gust amar. /a amărî + suf. ~eală