AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, s. f. (Rar) Detaliu, amănunt. – Amănunt + suf. -ime.
AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, s. f. Amănunt, detaliu. – Din amănunt¹ + suf. -ime.
AMĂNUNȚÍME s. v. amănunt, detaliu.
amănunțíme s. f., g.-d. art. amănunțímii; pl. amănunțími
amănunțíme și amăr- f. Amănunt.